Titlul volumului (Pe linie moartă) se referă la evoluarea politicii referitoare la minoritatea maghiară. După cel de-al Doilea Război Mondial – cu excepția perioadei clasice staliniste din prima parte a anilor cincizeci – PCR s-a ghidat până la final după paradigma clădirii statului național și a națiunii române. În a doua parte a regimului ceaușist, datorită schimbării mecanismelor interne de putere și a influențelor politice externe, conducerea de partid s-a dezis de modelele politice minoritare anterioare. PCR a militat pentru un viitor al societății omogene românești și a unei „națiuni socialiste”. După plecarea majorității populației evreiești și germane din România Ceaușescu a început o politică de asimilare directă și deschisă și în direcția minorității maghiare. Contrar succeselor politicii statului național român, politica referitoare la minoritatea maghiară și soarta maghiarilor din Transilvania a ajuns pe linie moartă. Datorită politicii de asimilare, a rețelei diminuate a instituțiilor culturale și educaționale proprii, a pierderilor serioase pe planul poziției sociale, în a doua parte a anilor optzeci maghiarimea din România nu mai putea spera la o îmbunătățire a condiției în cadrul sistemului socialist din România.

Documentele incluse în volumul de față ajută la înțelegerea politicii minoritare din perioada 1974-1989.